Odată, demult, animalele au hotărât că ceva trebuie făcut pentru a rezolva problemele lumii moderne. Așa că s-au hotărât să înființeze o școală. Au ales un consiliu de conducere al școlii, compus dintr-un urs, un viezure și un castor, și după aceea au angajat un arici care să fie profesor. Curriculum-ul cuprindea alergări, cățărări, înot și zbor. Pentru a face mai ușoară organizarea instruirii, tuturor animalelor trebuia să li se dea aceeași pregătire, la toate disciplinele.

Raţa a fost cea mai bună la înot; de fapt a fost chiar mai bună decât profesorul, dar la zburat avea note proaste, iar la alergări era un dezastru. Pentru că era aşa slabă a trebuit să ia lecţii suplimentare, aşa încât, în timp ce celelalte animale urmau lecţii de înot, ea  trebuia să facă alergare. După ce s-a antrenat asfel o vreme, picioarele ei erau aşa de obosite, încât nu mai putea obţine decât note mediocre la înot.

Veveriţa avea cele mai bune note la căţărări, dar pe de altă parte se simţea frustrată la lecţiile de zbor. Profesorul îi cerea cu tot dinadinsul să înceapă zborul de la pământ, dar ea vroia să zboare dinspre vârful copacilor în jos. Veveriţa a căpătat ticuri, şi-a depăşit condiţia optimă de antrenament şi s-a obosit într-atât, încât după o vreme, a luat note slabe la căţărări şi chiar mai slabe la alergări.

Iepurele a început foarte bine, afirmându-se ca cel mai strălucit elev al clasei la alergări, dar s-a pierdut complet la exerciţiile compensatoare pentru înot. A avut o cădere nervoasă, dar… cum se putea încheia altfel, cu un asemenea mediu familial? A trebuit să consulte un centru de consiliere al animalelor.

Cu toate acestea, de ce să nu vedem partea bună a lucrurilor ? La sfârşitul anului şcolar, un ţipar puţin mai special, care era remarcabil ca înotător şi în cele din urmă a fost în stare să şi alerge şi să se caţere şi să zboare un pic, a obţinut cele mai bune medii. Drept urmare a fost numit să prezinte cuvântarea la banchetul de absolvire.

Doar câinii de preerie refuzaseră şcoala, deoarece consiliul de conducere al şcolii nu recunoscuse săpatul în pământ ca o disciplină de studiu. Aşadar, câinele de preerie şi-a dus copiii să facă ucenicie la viezure. Mai târziu câinii de preerie s-au asociat cu câteva cârtiţe şi cu porcii mistreţi şi au înfiinţat o instituţie privată cu numele de INSTITUTUL DE ARTE PĂTRUNZĂTOARE ÎN PROFUNZIME PENTRU SĂPĂTORII DEOSEBIT DE TALENTAŢI. Apropos, vecinii numesc adesea şcoala respectivă “ Şcoala cu fundul în sus” sau pur şi simplu SFS.

Dar cine poate avea încredere în bârfele şi şusotelile vecinilor?


Așadar, ce concluzii se desprind? 

Nu uita:

orice ai face, nu poți fi bun la toate. 

-Cere-i omului ce poate face!

-Fiecare dintre noi are ceva bun și merită să fie luat în considerare.

-Când vrei să faci prea multe, pierzi și ceea ce ai de la natură!

-Fiecare om e unic, are o personalitate originală și un drum unic în viață!


O seară liniștită!

Luminița P.