Motto:

,,Uneori mi se pare că nu eşti femeie, ci lumina care cade peste flori”

Virginia Woolf

Aceeaşi idee …în fiecare primăvară se nasc alte răspunsuri în forme, culori, parfumuri care alintă esenţa pământului în zorii vieţii. Se simte cum îşi întinde amorţitele întinderi în haosul brun – verde – gri. Şi din nou verde, din ce în ce mai mult verde.

Printre faldurile vălurite de aer nesigur azuriu se întrevede fiinţa – stea a focului creaţiei. Femeia, irumpere de fluturi galbeni care ţes magia începutului de viaţă. O sferă în care vibrează embrionul viitor. Un măr care scoate omul – carne din aburul inconştientului primordial şi, odată cu el, spiritualitatea întreagă.

Să fie ondularea veninului ispititor din care curge conştiinţa de sine? Sau gestul graţios de balerină ce desăvârşeşte ovo-sfera în plutire?… Să fie scara de argint ţesută de lună în primăvară spre Paradisul recucerit de soarele ce izvorăşte invers dinspre nadir?  Sau oglinda bovarică a firului de iarbă abia răsărit?…

E doar o femeie în primăvară. E doar primăvara vieţii, o topire într-o culoare a nuanţelor celor patru vârste ale naturii. E cea care există să nască începutul, să şteargă trecutul, să iubească atât de mult încât să-şi împletească trainic cuibul la streaşina propriei case în fiecare primăvară. Asemenea primăverii, este însorită sau înnourată, capricioasă ca verdele ploii, ca un izvor şăgalnic de proaspăt sau ca o noapte halucinantă de martie. E frumoasă când înfloreşte precum florile de măr pe un copac voinic pe care şi-l alege, cu rădăcinile adânc înfipte în destin. Fură din lumină roz, galben, alb în care să-şi coloreze privirea, visează libertatea câmpului verde de la fereastra matricei sale, rosteşte incantaţii care vor rostogoli ghioceii din dreapta prispei în stele îngheţate de zăpadă.

Culoarea preferată a femeii este iubirea. Parfumul ei este durerea. ,,Femeia este muzică rătăcită în carne” – seducţia. Sau pasiunea fulgerătoare care transformă ploaia hrănitoare de primăvară în furtună cu tunete şi bici de foc, soarele blând, în fulgi târzii peste floarea pământului.

O primăvară nouă se agaţă cu miresme de început de sufletul femeii. Pentru că doar Femeia este capabilă să-i desluşească şi să-i perpetueze tainele. Femeia – fluture, femeia – stea, femeia – carne, femeia – pasăre, femeia – apă, femeia –Eva: Femeia – Primăvară.

O cu(minte) de Femeie, Simona