Este vineri! Este timpul pentru un moment de reflectare și încărcare pozitivă a minții și a sufletului!

Lectură plăcută! (^_^)


 

Într-o zi, un înţelept din India puse urmãtoarea întrebare discipolilor sãi:

– De ce ţipã oamenii când sunt supãraţi?

– Ţipãm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

– Dar de ce sã ţipi, atunci când cealaltã persoanã e chiar lângã tine? Intrebã din nou înţeleptul.

– Pãi, ţipãm ca sã fim siguri cã celãlalt ne aude, încercã un alt discipol.

Maestrul întrebã din nou:

– Totuşi, nu s-ar putea sã vorbim mai încet, cu voce joasã?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept . Atunci el îi lãmuri:

– Stiţi de ce ţipãm unul la altul când suntem supãraţi? Adevãrul e cã, atunci când douã persoane se ceartã, inimile lor se distanţeazã foarte mult. Pentru a acoperi aceastã distanţã, ei trebuie sã strige, ca sã se poatã auzi unul pe celãlalt. Cu cât sunt mai supãraţi, cu atât mai tare trebuie sã strige, din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altã parte, ce se petrece atunci când douã fiinţe sunt indrãgostite? Ele nu ţipã deloc. Vorbesc încetisor, suav. De ce? Fiindcã inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte micã.Uneori, inimile lor sunt atât de apropiate, cã nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmurã. Iar atunci când iubirea e şi mai intensã, nu mai e nevoie nici mãcar sã şopteascã, ajunge doar sã se priveascã şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când douã fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionã, zicând:

– Atunci când discutaţi, nu lãsaţi ca inimile voastre sã se separe una de cealaltã, nu rostiţi cuvinte care sã vã îndepãrteze şi mai mult, cãci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai gãsi drumul de întoarcere.


 

Weekend plin de soare și iubire!

Luminița P.