În anul 1967, ministrul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor era Gheorghe Airinei, care a dus o muncă susţinută pentru a obţine un volum foarte mare de investiţii pentru sectorul telecomunicaţiilor. De altfel, acesta, recunoscut ca un bun specialist, a ajutat la realizarea serviciului special de telecomunicaţii. Practic, sub supravegherea şi din dorinţa ministrului a început telefonizarea României. Singura şcoală de nivel mediu de profil era la Bucureşti şi, la scurt timp după aceasta s-a înfiinţat una şi în Ardeal, la Oradea. Din 1966 s-a introdus în ţară un nou sistem de telecomunicaţii.

În acelaşi an, ministrul a insistat pe lângă cabinetul nr. 1 pentru înfiinţarea unei şcoli de profil în Moldova. Fiind originar din judeţul Bacău, a obţinut aprobarea ca locaţia să fie chiar în oraşul Bacău. Pe terenul unde urma să fie construită clădirea era o staţie meteo de semnalizare a fenomenelor meteorologice pentru aeroportul din Câmpul Poştei. Tot terenul a fost preluat de Ministerul Telecomunicaţiilor, secţia investiţii. Titulara de contract era Direcţia Judeţeană de Poştă şi Telecomunicaţii, prin ordinul ministrului. Aşadar, ideea a prins contur în 1966, iar în anul următor s-a realizat documentaţia pentru construirea Complexului şcolar PTTR Bacău. Ca urmare a adresei nr. 6649/1967 a Direcţiei de Sistematizare , Arhitectură şi Proiectarea Construcţiilor Bacău s-a emis ordinul nr. 2359/30 martie 1967 al Întreprinderii Comunale Bacău , prin care se acorda avizul pentru „racordarea viitorului Complex şcolar PTTR la reţele de apă şi canalizare a oraşului”. Proiectul standard nr. 291/ 1967 conţinea 150 de pagini în care se găseau planurile de construcţie , de situaţie , de alimentare cu energie electrică , dotări echipament pentru clădirea şcolii, pentru internat , pentru cantină şi sala de sport. Pentru fiecare dintre corpuri a existat câte un proiect standard după care s-au ridicat toate clădirile şcolare. Proiectul nr. 36/1968 cu titlul „ Complex Şcolar DJPT Bacău” cuprindea 260 de piese scrise şi a fost realizat de un colectiv de ingineri şi arhitecţi: director ing. Cichi Şt., director adj. Ing. Stanciu V., arhitect şef Niculiu L. şi şef de proiect, arhitectul Jicmon D. Proiectul a primit calificativul „Bine” . A fost sprijinit financiar, ca şi celelalte, de altfel, de Direcţia Judeţeană de Poştă şi Telecomunicaţii Bacău, Serviciul Investiţii şi Dezvoltare. Piesele au fost proiectate separat pentru fiecare corp de clădire: şcoala cu 8 săli de clasă (parter + 1 etaj- astăzi reprezintă corpul B al şcolii), cantină cu 488 de locuri (cu subsol, parter + 3 etaje) şi cantina tip 600/3 (cu subsol şi parter). Directorul Serviciului Investiţii şi Dezvoltare, ing. Nicolau Th., a aprobat suma de 1940,7 mii lei, reprezentând valoarea proiectului cantinei, prin adresa nr. 37/17 iunie 1968. Cantina reprezenta obiectul nr. 3 al proiectului principal, iar şcoala cu 8 săli de clasă obiectul nr. 4, cu valoarea de 9500 mii lei. Ca şi cantina, şcoala era construita pe baza unui Proiect Tip C, nr. 953 I PCT, aprobat cu ordinul nr 310/23 mai 1964, pe baza căruia erau construite toate şcolile din mediul urban, din ţară, conform principiului de sistematizare şi uniformizare specifică regimului comunist .

Tot în cuprinsul acestui proiect general se aflau şi Studiile geotehnice pentru Complexul Şcolar PTTR. Astfel amplasamentul studiat era situat pe Calea Moineştiului, pe partea dreaptă a străzii, între podul peste vechea albie a pârâului Negel şi calea ferată Bacău-Roman. S-au făcut 5 foraje geotehnice şi s-au extras probe de teren care au fost analizate în laborator, la Bucureşti, (şeful laboratorului fiind ing. Damian A.) Mai mult decât atât, consideraţiunile geologice, geomorfice şi hidrologice asupra amplasamentului oferea detalii de acest tip şi asupra oraşului Bacău, care este situat în porţiunea de trecere de la Podişul Bârladului la regiunea subcarpatică a Moldovei, pe terasele râului Bistriţa la cca. 10 km N de confluenţa acestuia cu râul Siret. Formaţiunile geologice identificate în această zonă sunt: argile, nisipuri, pietrişuri şi luturi de loës cu bogat conţinut de calcar şi urme feruginoase.

Dosarul nr. 83 din arhiva şcolii21 PTTR Bacău: Proiectul Tip nr.1041/ I.M. , aprobat cu ordinul nr.8/01.11 1967 poartă denumirea „ Mobilier pentru cantine”, Proiectul nr. 66/1974 şi Proiectul nr.1366/4.11.1974 privesc extinderea Grupului Şcolar PTTR Bacău şi construirea sălii de gimnastică pentru licee şi şcoli generale, realizat sub direcţia arhitectei Aposteanu L.. conţine proiectele cu documentaţia Grupului Şcolar.